Istorie

Obiective specifice
Însuşirea de către studenţi a conceptelor şi noţiunilor fundamentale ale Istoriei, obţinerea unei bune formaţii generale şi a unor cunoştinţe speciale asupra marilor epoci istorice.
Însuşirea regulilor şi principiilor metodologiei cercetării în domeniul Istorie.
Dezvoltarea capacităţii studenţilor de a repera opţiuni istoriografice, de a le analiza critic şi de a realiza sinteza acestora. Specializarea asigură dobândirea de către absolvenţi a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate din domeniul Istorie, a unor cunoştinţe generale din domeniul fundamental al ştiinţelor socio-umane , precum şi a capacităţii de a le aplica şi transmite în mod creativ. Vor fi formate deprinderi superioare de exprimare eficientă şi corectă, în scris şi oral, dezvoltarea unor capacităţi de comunicare interpersonală şi publică, de mediere interculturală la nivel superior, ca şi a abilităţilor de rezolvare a unor probleme care implică aspecte sociale şi interumane.
Pentru atingerea obiectivelor generale, programul utilizează o pedagogie activă în care studentul este îndemnat să joace rolul de actor al formării sale, prin lecturi pentru cursuri şi seminarii, întrebări şi dezbateri, analiză, interpretare şi comentariu.
Se promovează studiul individual, precum şi munca de echipă, pe parcursul semestrelor de studii şi în stagii anuale de practică de specialitate. Aceasta se desfăşoară la sfârşitul semestrelor 2 şi 4 şi urmăreşte formarea unor deprinderi practice de cercetare.
Pregătirea în comunicare asigură însuşirea cel puţin a unei limbi a izvoarelor şi a unei limbi moderne, care asigură absolvenţilor un nivel ridicat în competiţia naţională şi internaţională.

Competenţe profesionale (conform grilelor RNCIS)
C1. Regăsirea informaţiei despre trecutul istoric.
C2. Stabilirea faptelor istorice pe baza informaţiilor din izvoare şi din afara izvoarelor.
C3. Prezentarea orală şi scrisă, în limba programului de studii şi într-o limbă de circulaţie internaţională, a cunoştinţelor de specialitate.
C3. Prezentarea orală (cu suport tehnic vizual) şi scrisă a unui fapt istoric oarecare, în condiţii prestabilite.
C4. Utilizare la un nivel de bază a metodelor specifice unei ştiinţe auxiliare a istoriei (paleografie chirilică/slavă/latină etc., epigrafie).
C5. Utilizarea conceptelor şi a metodelor de bază ale cel puţin unei alte ştiinţe sociale sau umaniste, sau ale unei discipline de graniţă între istorie şi alte ştiinţe (sociologia, antropologia , istoria artei, economia, psihologie, filozofia etc.).
C6. Producerea punctuală a unor noi cunoştinţe istorice pe baza cunoaşterii aprofundate a unei epoci şi/sau probleme istorice de complexitate medie.

Competenţe transversale (conform grilelor RNCIS)
CT1. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii activităţii ştiinţifice, aplicarea riguroasă a regulilor de citare şi respingerea plagiatului.
CT2. Aplicarea tehnicilor de relaţionare în grup şi de muncă eficientă în echipă, cu asumarea de roluri diverse.
CT3. Căutarea, identificarea şi utilizarea unor metode şi tehnici eficiente de învăţare; conştientizarea motivaţiilor extrinseci şi intrinseci ale învăţării continue.